supraexcitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAEXCITÁȚIE s. f. (
Fiziol.) Creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; supraexcitare. [
Pr.:
-pra-ex-] –
Supra- +
excitație (după
fr. surexcitation).
supraexcitație (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAEXCITÁȚIE s.f. Supraexcitare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
surexcitation].
supraexcitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAEXCITÁȚIE s. f. supraexcitare. (după fr.
surexcitation)
supraexcitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraexcitáție (su-pra-, -ți-e) s. f.,
art. supraexcitáția (-ți-a), g.-d. supraexcitáții, art. supraexcitáțieisupraexcitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAEXCITÁȚIE s. f. (
Fiziol.) Creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; supraexcitare. [
Pr.:
-pra-ex-] —
Supra1- +
excitație (după
fr. surexcitation).