supracotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRACÓTĂ, supracote, s. f. Cotă suplimentară (de bani, de produse etc.) care îi revine cuiva sau care este datorată de cineva. –
Supra- +
cotă.supracotă (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRACÓTĂ s.f. Cotă suplimentară. [<
supra- +
cotă].
supracotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRACÓTĂ s. f. cotă suplimenară (a unui impozit sau a unei taxe). (< supra
1- + cotă)
supracotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supracótă (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supracótei; pl. supracótesupracotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRACÓTĂ, supracote, s. f. Cotă suplimentară (de bani, de produse etc.) care îi revine cuiva sau care este datorată de cineva. —
Supra1- +
cotă.