supraînsămânțare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAÎNSĂMÂNȚÁRE, supraînsămânțări, s. f. Însămânțare suplimentară. –
Supra- +
însămânțare (după
fr. sursemer).
supraînsămânțare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAÎNSĂMÂNȚÁRE, supraînsămănțări, s. f. Însămânțare suplimentară. —
Supra1- +
însămânțare (după
fr. sursemer).