supra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRA1- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din
lat. supra, fr. supra-.supra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRA2 adv. (În notația bibliografică) Deasupra, mai sus, înainte. [
Pr.:
sú-] –
Cuv. lat.supra (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația:
1. „Deasupra”, „peste”, „care se adaugă”.
2. „Supliment”, „adăugare”.
3. „Care trece peste o limită”, „exces”.
4. „Transcendent”, „de dincolo de lumea sensibilă”, „supranatural”.
5. „Superlativ”, „foarte”, „extraordinar”, „prea”. V.
super-. [< fr.
supra-, it.
sopra-, cf. lat.
supra].
supra (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRA1- elem. super-. ()
supra (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÚPRA2 adv. (ca trimitere bibliografică) deasupra, mai sus, mai înainte. (< lat.
supra)
supra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)supra- –
Pref. care indică ideea de exces.
Lat. supra-. În general traduce
fr. sur-: supraalimenta, vb., din
fr. suralimenter; supranatural, adj., din
fr. surnaturel; suprataxă, s. f., din
fr. surtaxe etc. În mod excepțional au rămas cu forma din
fr. surexcita, vb., din
fr. surexciter; surmena, vb., din
fr. surmener; surprinde, vb., din
fr. surprendre.supra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*súpra (
lat.)
adv.supra (Dicționaru limbii românești, 1939)*súpra- (lat.
supra, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang):
suprapun, suprastructură, suprataxă, supranatural. V.
super-, infra-, sub-, iper-.supra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRA1- Element de compunere însemnând „deasupra”, „peste” sau indicând un sens superlativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. —
Din lat. supra, fr. supra-.supra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRA2 adv. (în notația bibliografică) Deasupra, mai sus, înainte. [
Pr.:
su-] —
Cuv. lat.