supieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPIÉRĂ, supiere, s. f. Castron (mare) din care se servește supa la masă. [
Pr.:
-pi-e-] – Din
fr. soupière.supieră (Dicționar de neologisme, 1986)SUPIÉRĂ s.f. Castron pentru servit supa la masă. [Pron.
-pi-e-. / < fr.
soupière].
supieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPIÉRĂ s. f. castron pentru servit supa la masă. (< fr.
soupière)
supieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supiéră (-pi-e-) s. f.,
g.-d. art. supiérei; pl. supiéresupieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)supieră f. vas în care se servă supa.
supieră (Dicționaru limbii românești, 1939)*supiéră f., pl.
e (fr.
soupiére).
Barb. Castron (de supă). V.
cĭorbalîc.supieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPIÉRĂ, supiere, s. f. Castron (mare) din care se servește supa la masă. [
Pr.:
-pi-e-] — Din
fr. soupière.