superb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant.
2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit.
3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din
fr. superbe, lat. superbus.superb (Dicționar de neologisme, 1986)SUPÉRB, -Ă adj. 1. Splendid, măreț, impunător; impresionant.
2. Neobișnuit de frumos. ♦ Foarte bun, foarte gustos.
3. (
Rar) Mândru, trufaș. [Cf. fr.
superbe, lat.
superbus].
superb (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPÉRB, -Ă adj. 1. splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. neobișnuit de frumos. ◊ foarte bun, foarte gustos. (< fr.
superbe, lat.
superbus)
superb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supérb adj. m.,
pl. supérbi; f. supérbă, pl. supérbesuperb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)superb a.
1. mândru;
2. măreț:
peisaj superb.superb (Dicționaru limbii românești, 1939)*supérb, -ă adj. (lat.
superbus, mîndru, excelent). Mîndru, sumeț. Mîndru, măreț, foarte frumos:
o țară superbă. Foarte gustos:
niște pere superbe. Adv
În mod superb.superb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant.
2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit.
3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. — Din
fr. superbe, lat. superbus.