superarbitru - explicat in DEX

superarbitru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. – Super- + arbitru (după fr. surarbitre).

superarbitru (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPERARBÍTRU s.m. Supraarbitru. [< germ. Superarbitrium].

superarbitru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPERARBÍTRU s. m. supraarbitru. (< germ. Superarbitrium)

superarbitru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!superarbítru (-pe-rar-/-per-ar-) s. m., pl. superarbítri

superarbitru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. — Super¹- + arbitru (după fr. surarbitre).