super (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPER- Element de compunere care înseamnă „peste”, „deasupra”, „foarte” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din
fr. super-, lat. super.super (Dicționar de neologisme, 1986)SUPER- Element prim de compunere savantă cu semnificația:
1. „Adăugare”, „adunare”, „suprapoziție”, „exces”.
2. „Care stă deasupra”, „superior”, „care trece dincolo”, „întrece”; „condiție, poziție superioară”.
3. „Extraordinar”, „superlativ”. V.
supra-. [< fr.
super-, lat.
super].
super (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPER1-/SUPRA pref. „superior”, „excesiv”, „deasupra, peste, care se adaugă”, „extraordinar”, „superlativ”. (< fr.
super-, supra-, cf.
lat. super, supra)
super (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÚPER2 adj. (bot.; despre ovar) situat deasupra învelișurilor florale. (< fr.
supère)
super (Dicționar de argou al limbii române, 2007)super adj. invar. (adol.) formidabil, extraordinar.
super (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*súper adj. invar.,
adv.super (Dicționaru limbii românești, 1939)*súper- (lat.
super, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang) saŭ abuzu:
superpun, superfin, superfetațiune. V.
supra-, iper-, extra-, stră- ș. a.
super (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPER1- Element de compunere însemnând „peste”, „deasupra”, „foarte”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. —- Din
fr. super-,
lat. super.super (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPER2 adj. invar.,
adv. (
Fam.) Extraordinar, formidabil, excelent. — Din
fr. super.