supat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPÁT, supaturi, s. n. (
Reg.)
1. Locul de sub pat, spațiul dintre pat și dușumea.
2. Gaură săpată într-un mal de pământ. [
Var.:
subpát s. n.] –
Sub2 +
pat.supat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supát (
pop.)
s. n.,
pl. supáturisupat (Dicționaru limbii românești, 1939)supát n., pl.
urĭ (din
supt pat).
Fam. Pin supat, pin supaturĭ, pe supt pat, pe supt paturĭ:
copiiĭ s’aŭ jucat pin toate supaturile.supat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPÁT, supaturi, s. n. (
Pop.)
1. Locul de sub pat, spațiul dintre pat și dușumea.
2. Gaură săpată într-un mal de pământ. [
Var.:
subpát s. n.] —
Sub2 +
pat.