sunat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUNÁT s. n. Sunare. –
V. suna.sunat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sunát s. n.sunat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sunat n. acțiunea de a suna.
sunat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUNÁT s. n. Sunare. —
V. suna.