sumbru - explicat in DEX

sumbru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre.

sumbru (Dicționar de neologisme, 1986)
SÚMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (Fig.) Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. [< fr. sombre].

sumbru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÚMBRU, -Ă adj. 1. întunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist. ◊ chinuit de gânduri. (< fr. sombre)

sumbru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
súmbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră.

sumbru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
súmbru adj. m., pl. súmbri; f. súmbră, pl. súmbre

sumbru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sumbru a. sombru: dând norii cei negri par sumbre palate EM.

sumbru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*súmbru, V. sombru.

sumbru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. — După fr. sombre.