sumator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMATÓR, sumatoare, s. n. Dispozitiv al calculatoarelor care poate efectua operațiile de adunare și de scădere. – Din
fr. sommateur (după
sumă).
sumator (Dicționar de neologisme, 1986)SUMATÓR s.n. Dispozitiv de adunare-scădere la calculatoarele electronice. [Cf. it.
sommatorio].
sumator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUMATÓR, -IE I.
adj. (mat.) care marchează sumația, adunarea. II. s. n. circuit care efectuează adunarea sau scăderea într-un calculator. (< engl.
summatore)
sumator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumatór s. n.,
pl. sumatoáresumator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMATÓR, sumatoare, s. n. Dispozitiv al calculatoarelor care poate efectua operațiile de adunare și de scădere. — Din
fr. sommateur (după
sumă).