sultanin - explicat in DEX

sultanin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SULTANÍN, -Ă, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din tc. sültani, fr. sultanine.

sultanin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sultanín¹ adj. m., pl. sultaníni; f. sultanínă, pl. sultaníne

sultanin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sultanín² (monedă) s. m., pl. sultaníni

sultanin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sultanin a. imperial, de cea mai bună calitate: stafide, bame sultanine.

sultanin (Dicționaru limbii românești, 1939)
sultanín, -ă și sultaníŭ, -íe adj. (turc. sultani, al sultanuluĭ). Vechĭ. Imperial, de cea maĭ bună calitate (alimente). S. m. Galben turcesc, bătut întîia oară la 1478, supt Mohamet II (Valora la Început 60 de așpri, apoĭ maĭ puțin).

sultanin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SULTANÍN, -Ă, sultanini, -e, adj., s. f., s. m. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi. 2. S. f. Soi de viță-de-vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche monedă turcească de aur. — Din tc. sültani, fr. sultanine.