sultanin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULTANÍN, -Ă, sultanini, -e, adj.,
subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai bună calitate, de soi.
2. S. f. Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor.
3. S. m. Veche monedă turcească de aur. – Din
tc. sültani, fr. sultanine.