suită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUÍTĂ, suite, s. f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă.
2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.).
3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din
fr. suite.