suit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUÍT s. n. 1. Faptul de
a (se) sui; urcare, suire, suiș (
1).
2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. –
V. sui.suit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suít s. n.suit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUÍT s. n. 1. Faptul de
a (se) sui; urcare, suire, suiș (
1).
2. Acțiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. —
V. sui.