sugușà - explicat in DEX

sugușa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUGUȘÁ, sugúș, vb. I. Tranz. (Înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

sugușa (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sugușá, sugúș, vb. I (înv. și reg.) 1. a gâtui, a sugruma. 2. (reg.; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3. (înv.; fig.; despre oameni) a trata cu asprime, a cere socoteală în mod violent; a încolți, a lua de gât. 4. (fig.; înv.; despre oameni) a bârfi, a critica.

sugușa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sugușá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sugúșă, 1 pl. sugușắm; conj. prez. 3 să sugúșe; ger. sugușấnd

sugușà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sugușà v. Mold. a gâtui. [Lit. a strânge pe sub gușă (cf. sugrumà)].

sugușa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUGUȘÁ, suguș, vb. I. Tranz. (înv. și reg.) A gâtui, a sugruma. — Su(b) + gușă.