șugubină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (
Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă.
2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter.
3. (
Reg.) Necaz, nenorocire. ◊
Expr. A da (sau
a fi)
de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din
sl. dušegubina.