șugubinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUGUBINÁR, șugubinari, s. m. (În vechea organizare administrativă a țărilor române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși. –
Șugubină +
suf. -ar.