sugrumătură - explicat in DEX

sugrumătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.

sugrumătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sugrumătúră (rar) (su-gru-) s. f., g.-d. art. sugru­mătúrii; pl. sugrumătúri

sugrumătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUGRUMĂTÚRĂ, sugrumături, s. f. (Rar) Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. — Sugruma + suf. -ătură.