sugrumare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUGRUMÁRE,sugrumări, s. f. Acțiunea de a (se) sugruma și rezultatul ei. – V. sugruma.
sugrumare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sugrumáre(su-gru-) s. f., g.-d. art. sugrumắrii; pl. sugrumắri
sugrumare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUGRUMÁRE,sugrumări, s. f. Acțiunea de a (se) sugruma și rezultatul ei. — V. sugruma.