sughiț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUGHÍȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din
sughița (derivat regresiv).
sughiț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sughíț s. n.,
pl. sughíțurisughiț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sughiț a. mișcare convulsivă a diafragmei ce se face cu un fel de sunet nearticulat. [Abstras din
sughițì].
sughiț (Dicționaru limbii românești, 1939)1) sughíț n., pl.
urĭ (lat. pop.
subglutium și
suggl-, cl.
singultus; it.
singhiozzo, pv. fr.
sanglot, cat.
sengtot, sp.
soliozo, pg.
soluzo). O contracțiune bruscă a diafragmeĭ însoțită de un zgomot particular datorit treceriĭ aeruluĭ pin glotă (Uniĭ sughiță după mult rîs, alțiĭ de frig. Cînd vine după o boală gravă, înseamnă că moartea nu e departe).
sughiț (Dicționaru limbii românești, 1939)2
) sughíț, a
-á v. intr. (lat. pop.
subgluttiare, var. din
sub-gluttire, cl.
singlutire și
singultare; it.
singhiozzare, pv.
sanglotir, fr.
sangloter, cat.
senglotar, sp.
sollozar, pg.
soluzar. V.
înghit). Îs apucat de sughițurĭ. (Cînd sughițĭ, poporu zice că te pomenește cineva).
sughiț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUGHÍȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un sunet nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. — Din
sughița (derivat regresiv).