sugestiv - explicat in DEX

sugestiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. – Din fr. suggestif.

sugestiv (Dicționar de neologisme, 1986)
SUGESTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care sugerează ceva; grăitor; sugerativ. [< fr. suggestif].

sugestiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUGESTÍV, -Ă adj. care sugerează, inspiră anumite reprezentări sau idei; evocator. (< fr. suggestif)

sugestiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sugestív adj. m., pl. sugestívi; f. sugestívă, pl. sugestíve

sugestiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sugestiv a. se zice de un lucru care sugerează altele în imaginațiune.

sugestiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sugestív, -ă adj. (d. lat. suggestum, supinu d. suggérere, ca digestiv d. digérere, digestum; fr. suggestif, engl. suggestive și verbu to suggest). Care are puterea de a sugera: gest sugestiv.

sugestiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. — Din fr. suggestif.