sugestiune(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUGESTIÚNE s. f. v. sugestie.
sugestiune(Dicționar de neologisme, 1986) SUGESTIÚNEs.f. v. sugestie.
sugestiune(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) sugestiune f. îndemn bun sau rău.
sugestiune(Dicționaru limbii românești, 1939) *sugestiúne f. (lat. suggéstio, -ónis. V. gestiune). Acțiunea de a sugera: sugestiune ipnotică. Ideĭe sugerată. – Și -éstie.
sugestiune(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUGESTIÚNE s. f. v. sugestie.