sugerà - explicat in DEX

sugera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUGERÁ, sugerez, vb. I. Tranz. A face să se nască în mintea cuiva (printr-o aluzie, o asociație de idei etc.) un gând, o idee, un sentiment. – Din fr. suggérer.

sugera (Dicționar de neologisme, 1986)
SUGERÁ vb. I. tr. A face să se ivească în mintea cuiva, o idee, un gând etc. [< fr. suggérer, cf. lat. suggerere – a pune dedesubt].

sugera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUGERÁ vb. tr. a face să se ivească în mintea cuiva o idee, un gând. (< fr. suggérer, lat. suggerere)

sugera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sugerá (a ~) vb., ind. prez. 3 sugereáză

sugera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUGERÁ, sugerez, vb. I. Tranz. A face să se nască în mintea cuiva (printr-o aluzie, o asociație de idei etc.) sau a inspira cuiva un gând, o idee, un sentiment. — Din fr. suggérer.

sugerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sugerà v. a pune în minte, a inspira: a sugera o idee.