sugerare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUGERÁRE, sugerări, s. f. Acțiunea de
a sugera și rezultatul ei. –
V. sugera.sugerare (Dicționar de neologisme, 1986)SUGERÁRE s.f. Acțiunea de a sugera și rezultatul ei. [<
sugera].
sugerare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sugeráre s. f.,
g.-d. art. sugerắrii; pl. sugerắrisugerare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUGERÁRE, sugerări, s. f. Acțiunea de
a sugera și rezultatul ei. —
V. sugera.