sugător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUGĂTÓR, -OÁRE, sugători, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. (
Înv.) Sugaci. ♦ (Substantivat;
fam.) Bețiv.
2. S. f. Hârtie sugativă.
3. S. f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roșie, cu frunze în formă de solzi și cu flori albe-gălbui (
Monotropa hypopytis). –
Suge +
suf. -ător.