suflai - explicat in DEX

suflai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUFLÁI, suflaiuri, s. n. 1. Tub metalic subțire și îndoit, cu un orificiu strâmt de ieșire, prin care se suflă aer într-o flacară de gaz sau de alcool, pentru a se obține activarea arderii; suflător (4). 2. Instalație folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare, formată din burlane prevăzute cu o pâlnie care se poate roti în direcția vântului. – Sufla + suf. -ai.

suflai (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUFLÁI s. n. 1. aparat dintr-o cameră de amestec și o țeavă care conduce o vână de gaz sub presiune, pentru executarea sudurii, tăierea metalelor, găurire etc. 2. instalație rudimentară de aerisire, folosită la săparea puțurilor adânci sau în cazul degajării unor gaze nocive. (< sufla + -ai)

suflai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suflái (su-flai) s. n., pl. sufláiuri

suflai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUFLÁI, suflaiuri, s. n. 1. Tub metalic subțire și îndoit, cu un orificiu strâmt de ieșire, prin care se suflă aer într-o flacără de gaz sau de alcool, pentru a se obține activarea arderii; suflător (4). 2. Instalație folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare, formată din burlane prevăzute cu o pâlnie care se poate roti în direcția vântului. — Sufla + suf. -ai.