sucombare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCOMBÁRE, sucombări, s. f. (
Livr.) Faptul de
a sucomba; moarte, deces. –
V. sucomba.sucombare (Dicționar de neologisme, 1986)SUCOMBÁRE s.f. (
Liv.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. [<
sucomba].
sucombare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sucombáre s. f.,
g.-d. art. sucombắrii; pl. sucombắrisucombare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCOMBÁRE, sucombări, s. f. Faptul de
a sucomba; moarte, deces. —
V. sucomba.