sucman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCMÁN s. n. v. suman.sucman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sucman (suman) n. Mold.
1. postav gros de lână albă:
obiele de suman alb CR.;
2. ghebă de suman cu găitane (haina țăranilor din munții Moldovei):
cu suman, cu opinci AL.;
3. haină groasă purtată de țăranii și țărancele din Ialomița, Vlașca, Buzău:
s’a strâns la piept de stă să crape sucmanul cel sdrențuit de pe dânsul ISP. [Rus. SUKMANĬ, zeghe (din turc. sukman, cisme mari de ale Turcomanilor): cf. pentru raportul logic,
cioareci].
sucman (Dicționaru limbii românești, 1939)sucmán, V.
suman.sucman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCMÁN s. n. v. suman.