sucomba - explicat in DEX

sucomba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.

sucomba (Dicționar de neologisme, 1986)
SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].

sucomba (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUCOMBÁ vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)

sucomba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sucombá (a ~) vb., ind. prez. 3 sucómbă

sucombà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sucombà v. 1. a nu putea rezista: a sucomba durerii. 2. a fi învins, a cădea sub o putere covârșitoare: a sucomba după ani de luptă.

sucomba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. A muri, a deceda. — Din fr. succomber.