sucitură - explicat in DEX

sucitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.

sucitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri

sucitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
sucitúră f., pl. ĭ. Rezultatu suciriĭ. Modu cum s’a sucit.

sucitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). — Suci + suf. -tură.