sucitoare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) SUCITOÁRE,sucitori, s. f. (Ornit.) Capîntortură. – Din suci + suf. -(i)toare.
sucitoare(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) sucitoare f. 1. manivelă; 2.Zool. (Banat) cap-întortură.