sucire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCÍRE, suciri, s. f. Acțiunea de
a (se) suci și rezultatul ei; răsucire, învârtire, sucit
1. –
V. suci.sucire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sucíre s. f.,
g.-d. art. sucírii; pl. sucírisucire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCÍRE, suciri, s. f. Acțiunea de
a (se) suci și rezultatul ei; răsucire, învârtire, sucit
1. —
V. suci.