sucit - explicat in DEX

sucit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCÍT¹ s. n. Sucire. – V. suci.

sucit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUCÍT², -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

sucit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sucit, -ă, suciți, -te adj. 1. (d. oameni) ciudat, imprevizibil 2. (d. manifestările oamenilor) care exprimă / trădează ciudățenie

sucit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sucít s. n.

sucit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sucit a. 1. întortochiat; 2. fig. bizar.

sucit (Dicționaru limbii românești, 1939)
sucít, -ă adj. Fig. Pe dos, anapoda, ciudat, bizar: om, cap sucit. Adv. A răspunde sucit. V. întort.

sucit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCÍT¹ s. n. Sucire. — V. suci.

sucit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUCÍT², -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) în formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. — V. suci.