sucilă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUCÍLĂ s. m. (Fam.) Om sucit2 (4). – Suci + suf. -ilă.
sucilă(Dicționar de argou al limbii române, 2007) Sucilăs. m. om ciudat / afurisit.
sucilă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !sucílă (fam.) s. m. și f., g.-d. lui sucílă; pl. sucílă
sucilă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUCÍLĂ,sucilă, s. m. (Fam.) Om sucit2 (4). — Suci + suf. -ilă.