suceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de
a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit
2 la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit
2; sminteală, aiureală, scrânteală. –
Suci +
suf. -eală.suceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suceálă s. f.,
g.-d. art. sucélii; pl. sucélisuceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de
a (se) suci. ♦
Fig. Faptul de a fi ciudat, lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit
2 (
4); sminteală, aiureală, scrânteală. —
Suci +
suf. -
eală.