suceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de
a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit
2 la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit
2; sminteală, aiureală, scrânteală. –
Suci +
suf. -eală.