subșef (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBȘÉF, subșefi, s. m. Persoană care, într-un serviciu, urmează, în linie ierarhică, după șef. –
Sub1- +
șef (după
fr. sous-chef).subșef (Dicționar de neologisme, 1986)SUBȘÉF s.m. Cel care
secundează pe șef într-un serviciu, conducând în lipsa acestuia. [<
sub- +
șef, după fr.
sous-chef].
subșef (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBȘÉF s. m. cel care secundează pe șef într-un serviciu, în lipsa acestuia. (după fr.
sous-chef)
subșef (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subșéf s. m.,
pl. subșéfisubșef (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBȘÉF, subșefi, s. m. Persoană care, într-un serviciu, urmează, în linie ierarhică, după șef. —
Sub1- +
șef (după
fr. sous-chef).