subtilizà - explicat in DEX

subtiliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBTILIZÁ, subtilizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (Fam.) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a sustrage, a fura, a șterpeli. – Din fr. subtiliser.

subtiliza (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBTILIZÁ vb. I. 1. tr. A face subtil, fin, pătrunzător. 2. intr. A folosi subtilități, a avea mult rafinament. 3. tr. (Argotic) A face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. [< fr. subtiliser].

subtiliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBTILIZÁ vb. I. tr. 1. a face subtil, fin, pătrunzător. 2. (arg.) a face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. II. intr. a folosi subtilități, a avea mult rafinament. (< fr. subtiliser)

subtiliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
subtilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 subtilizeáză

subtiliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBTILIZÁ, subtilizez, vb. I. Tranz. 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (Fam.) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a sustrage, a fura, a șterpeli. — Din fr. subtiliser.

subtilizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subtilizà v. 1. a face subtil; 2. a raționa cu prea multă subtilitate; 3. fam. a fura.