subtil - explicat in DEX

subtil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

subtil (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBTÍL, -Ă adj. 1. Care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. Greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ♦ Care tratează despre chestiuni grele, abstracte. 3. (Rar) Foarte subțire, ușor. [< fr. subtil, cf. lat. subtilis].

subtil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBTÍL, -Ă adj. 1. care prinde și redă cele mai fine nuanțe; fin, ascuțit, pătrunzător, ager. 2. greu de pătruns, de înțeles, datorită unei fineți profunde. ◊ care tratează despre chestiuni grele, abstracte. (< fr. subtil, lat. subtilis)

subtil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
subtíl adj. m., pl. subtíli; f. subtílă, pl. subtíle

subtil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subtil a. 1. foarte mărunt: praf subtil; 2. foarte fin sau delicat: simț subtil; fig. argumentațiuhe subtilă; 3. care pătrunde, se insinuează ușor: otravă subtilă; 4. foarte abil.

subtil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subtíl, -ă adj. (lat. subtilis. V. suptire). Suptire, mărunt, fin: colb subtil. Care pătrunde (se insinuĭază) răpede: otravă subtilă. Fig. Foarte ager, foarte fin, foarte ingenios: raționament subtil. Adv. Cu subtilitate.

subtil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre însușirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincțiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă finețe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înțeles, cere o mare ascuțime a minții. 3. (Rar) Foarte subțire; transparent, ușor. — Din fr. subtil, lat. subtilis.