subția (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBȚIÁ, subțiez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (
I 1). ◊
Expr. (
Tranz.)
A-și subția buzele (sau
gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦
Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab.
2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua.
3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt.
4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; adesea
ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [
Pr.:
-ți-a] –
Lat. subtiliare.