subterfugiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (
Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din
fr. subterfuge, lat. subterfugium.subterfugiu (Dicționar de neologisme, 1986)SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron.
-giu, var.
subterfuj s.n. / cf. fr.
subterfuge, lat.
subterfugium].
subterfugiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBTERFÚGIU s. n. mijloc abil de a ieși dintr-o încurcătură; viclenie. (< fr.
subterfuge, lat.
subterfugium)
subterfugiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subterfúgiu [
giu pron. giu]
s. n.,
art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (-gi-i-)subterfugiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subterfugiu n. mijloc pieziș și artificios de a ieși dintr’o încurcătură.
subterfugiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. — Din
fr. subterfuge, lat. subterfugium.subterfugiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*subterfúgiŭ n. (lat.
subter-fugium, fr. -
fuge. V.
re-fugiŭ). Mijloc (viclenie) la care recurgi ca să scăpi dintr’o încurcătură:
a recurge la, a te folosi de subterfugiĭ.