substitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (
Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [
Prez. ind. și;
substituiesc. –
Var.: (
înv.)
substituá vb. I] – Din
fr. substituer, lat. substituere.substitui (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦
tr. (
Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron.
-tu-i, p.i.
substítui și
-iesc, 3,6
-ie. / cf. fr.
substituer, it.
sostituire < lat.
substituere].
substitui (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr.
substituer, lat.
substituere)
substitui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)substituí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. substítui, 3
substítuie, imperf. 3
sg. substituiá; conj. prez. 3
să substitúiesubstitui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSTITUÍ, substitui, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia. ♦ (
Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [
Prez. ind. și:
substituiesc. —
Var.: (
înv.)
substitui vb. I] — Din
fr. substituer, lat. substituere.substituĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*substítuĭ și -
esc saŭ
-ĭésc, a -
í v. tr. (lat.
sub-stituere, d.
sub, dedesupt, și
statuere, a așeza. V.
con-stituĭ. – Se conjugă ca
constituĭ). Pun în locu altuĭa:
a substitui un testament fals în locu unuĭa adevărat, a substitui o vorbă noŭă în locu alteĭa vechĭ. A substituĭ un moștenitor, a-ĭ chema la moștenire în lipsa moștenitoruluĭ absent și a-ĭ da misiunea de a păstra moștenirea pînă cînd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun în locu altuĭa:
Jidanu tinde să se substituie pămînteanuluĭ.substituì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)substituì v.
1. a pune în loc:
a substitui o vorbă alteia; 2. jur. a chema pe cineva la moștenire în locul altuia;
3. a se pune în locul altuia.