substituțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSTITUȚIÚNE s. f. v. substituție.substituțiune (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSTITUȚIÚNE s.f. v.
substituție.
substituțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)substituți(un)e f. punerea unei persoane sau a unui lucru în locul altuia.
substituțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*substituțiúne f. (lat.
sub-stitútio, -ónis. V.
con-stituțiune). Acțiunea de a substitui. – Și -
úție și -
uíre.substituțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSTITUȚIÚNE s. f. v. substituție.