substituì - explicat in DEX

substitui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.

substitui (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substítui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].

substitui (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)

substitui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substítui, 3 substítuie, imperf. 3 sg. substituiá; conj. prez. 3 să substitúie

substitui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTITUÍ, substitui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc. — Var.: (înv.) substitui vb. I] — Din fr. substituer, lat. substituere.

substituĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*substítuĭ și -esc saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (lat. sub-stituere, d. sub, dedesupt, și statuere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Pun în locu altuĭa: a substitui un testament fals în locu unuĭa adevărat, a substitui o vorbă noŭă în locu alteĭa vechĭ. A substituĭ un moștenitor, a-ĭ chema la moștenire în lipsa moștenitoruluĭ absent și a-ĭ da misiunea de a păstra moștenirea pînă cînd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun în locu altuĭa: Jidanu tinde să se substituie pămînteanuluĭ.

substituì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
substituì v. 1. a pune în loc: a substitui o vorbă alteia; 2. jur. a chema pe cineva la moștenire în locul altuia; 3. a se pune în locul altuia.