substanțialism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSTANȚIALÍSM s. n. Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței (
3) ca factor permanent al fenomenelor [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. substantialisme.substanțialism (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSTANȚIALÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). [Pron.
-ți-a-. / < fr.
substantialisme].
substanțialism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSTANȚIALISM s. n. denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). (< fr.
substantialisme)
substanțialism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)substanțialísm (-ți-a-) s. n.substanțialism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSTANȚIALÍSM s. n. Denumire dată teoriilor filosofice care susțin existența substanței (
3) ca factor permanent al fenomenelor. [
Pr.: -
ți-a-] — Din
fr. substantialité, lat. substantialitas, -atis.