subspecie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSPÉCIE, subspecii, s. f. Subdiviziune a unei specii în sistematica științelor naturii. –
Sub1- +
specie (după
fr. sous-espèce).
subspecie (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSPÉCIE s.f. Subdiviziune a unei specii. [Gen.
-iei. / <
sub- +
specie, după fr.
sous-espèce].
subspecie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSPÉCIE s. f. subdiviziune a unei specii. (< engl.
subspecies)
subspecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subspécie (-ci-e) s. f.,
art. subspécia, g.-d. art. subspéciei; pl. subspécii, art. subspéciile (-ci-i-)subspecie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSPÉCIE, subspecii, s. f. Grup de populații care prezintă unele caracteristici morfologice (minore) diferite de cele tipice pentru specia din care fac parte, dar nu justifică încadrarea lor ca specie de sine stătătoare. —
Sub1- +
specie (după
fr. sous-espèce).