substanțialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, 1975 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SUBSTANȚIALITÁTE s. f. Calitatea a ceea ce este substanțial. [
Pr.:
-ți-a-]. – Din
fr. substantialité, lat. substantialitas, -atis.substanțialitate (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSTANȚIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este substanțial. [Cf. fr.
substantialité].
substanțialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSTANȚIALITÁTE s. f. capacitatea de a fi substanțial. (< fr.
substantialité, lat.
substantialitas)
substanțialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)substanțialitáte (-ți-a-) s. f.,
g.-d. art. substanțialitắții