substanțial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBSTANȚIÁL, -Ă, substanțiali, -e, adj. 1. Care ține de substanța (
4) unui lucru; principal, esențial;
p. ext. important, însemnat, mare.
2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat în substanțe hrănitoare; consistent. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. substantiel, lat. substantialis.substanțial (Dicționar de neologisme, 1986)SUBSTANȚIÁL, -Ă adj. 1. Esențial, principal. ♦ Important, însemnat, mare. ♦ (
Fig.) Bogat în idei, plin de miez.
2. (
Despre alimente) Bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent.
3. Care aparține substanței (2). [Pron.
-ți-al. / cf. fr.
substantiel].
substanțial (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBSTANȚIÁL, -Ă adj. 1. esențial, principal. ◊ important, însemnat, mare. ◊ (fig.) bogat în idei, plin de miez. 2. (despre alimente) bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent. 3. care aparține substanței (2). (< fr.
substantiel)
substanțial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)substanțiál (-ți-al) adj. m.,
pl. substanțiáli; f. substanțiálă, pl. substanțiálesubstanțial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)substanțial a.
1. ce conține multă substanță nutritivă:
aliment substanțial; 2. fig. plin de fapte, de idei:
operă substanțială. ║ adv. în substanță.
substanțial (Dicționaru limbii românești, 1939)*substanțiál, -ă adj. (lat
substantialis). Relativ la substanță:
ideĭe substanțială. Plin de substanță nutritivă:
alimente substanțiale. Fig. Plin de ideĭ, de fapte:
discurs substanțial. Adv. În mod substanțial.
substanțial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSTANȚIÁL, -Ă, substanțiali, -e, adj. 1. Care ține de substanța (
4) unui lucru; principal, esențial;
p. ext. important, însemnat, mare.
2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat în substanțe hrănitoare; consistent. [
Pr.: -
ți-al] — Din
fr. substantiel, lat. substantialis.